Borundelicon - Cosmin A. Borundel

Această icoană pe pânză a fost realizată la comandă. Ceea ce o deosebește cel mai mult este privirea. Mulți dintre cei care au văzut-o s-au oprit asupra ei. Este o privire puternică, aproape neliniștitoare, care nu trece ușor. Am simțit și eu, în timp ce o lucram, că are o prezență aparte. Am folosit culori canonice și foiță de aur. Inscripția este în greacă. Icoana are un chenar albastru, iar peste el o ramă cu foiță de aur. Între aur, mat și lucios se creează un joc discret, care se schimbă în funcție de lumină. Am mai introdus un mic detaliu de construcție: figura lui Hristos pare să iasă ușor din chenar. Partea de jos stă exact pe linie, în timp ce partea de sus depășește chenarul. Este un gest simplu, dar care dă senzația că icoana nu este complet închisă, ci că privește spre cel care stă în față. Deși a plecat la client, rămâne una dintre piesele de care mă leg mai mult decât de altele. 🎨 Îți dorești o icoană realizată de mine? Scrie-mi pentru detalii privind comenzile perso...

Această icoană a fost pictată la comandă pentru un client. Deși am predat-o, rămâne una dintre piesele care mi-au rămas foarte dragi. Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul (1906–1991) a fost un monah athonit grecesc, cunoscut pentru blândețea lui extraordinară și pentru darurile duhovnicești pe care le-a primit. Născut pe insula Evia, a plecat de foarte tânăr spre Muntele Athos, dorind să trăiască o viață ascetică. A locuit la Schitul Kavsokalyvia, de unde îi vine și numele, și a fost hirotonit preot încă de la o vârstă foarte fragedă. Mai târziu a slujit mulți ani în Atena, ca duhovnic la un spital, unde a mângâiat și a îndrumat nenumărați oameni. Spre finalul vieții s-a retras din nou pe Athos, unde a și adormit în Domnul, pe 2 decembrie 1991. A fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în 2013. Am pictat icoana pe lemn, încercând să redau ceva din seninătatea și căldura pe care le transmit mărturiile despre el. Nu este o icoană „spectaculoasă”, ci una mai liniștită, așa cum a fost și viaț...

Al cincilea tablou din serie se numește „A Treia Trâmbiță” . În Apocalipsa, când al treilea înger sună din trâmbiță, o stea mare, arzând ca o făclie, cade din cer peste o treime din râuri și peste izvoarele apelor. Numele stelei este Absint (Pelin), iar o treime din ape se fac amare. Mulți oameni mor din pricina acelor ape. Aceasta este scena pe care am vrut să o construiesc. În partea de jos, atât în stânga cât și în dreapta, apar oameni care beau din apa amară și li se face rău. Gesturile lor sunt grele, aproape grețoase. În centru-dreapta stă îngerul care suflă în trâmbiță și cheamă, parcă, meteoritul, steaua Absint, să cadă. Râul se împarte în trei brațe, iar locul central al tabloului este exact punctul în care meteoritul lovește pământul. Din jurul impactului se ridică elemente care pot semăna cu niște izvoare termale sau gheizere: apă și fum țâșnind în sus, amestecate cu abur și lumină. Am vrut ca scena să aibă o tensiune între mișcare și greutate. Îngerul nu este doar un v...

Al patrulea tablou din serie se numește „A Doua Trâmbiță” . În Apocalipsa, când al doilea înger sună din trâmbiță, ceva ca un munte mare, aprins de foc, este aruncat în mare. O treime din mare se preface în sânge, o treime din făpturile vii din mare mor, iar o treime din corăbii sunt nimicite. Am împărțit scena în această direcție. În stânga se ridică un vulcan din care țâșnește lava. În centru, un alt înger suflă în trâmbiță. În partea dreaptă se deschide marea, o apă amestecată cu foc și sânge, în care câteva bărci se sfărâmă, iar oameni se scufundă. Printre valuri apar și pești. Unii par, în mod ironic, aproape fericiți. I-am așezat mai departe, ca să nu rămână spații goale și ca privitorul să aibă ce descoperi treptat. În depărtare se zărește o insulă, iar în restul tabloului mai sunt elemente pe care le las intenționat nespuse. Ca și celelalte lucrări din serie, acesta nu este o ilustrație literală, ci o traducere personală a unei imagini puternice. Am vrut să păstrez greutate...

Al treilea tablou din serie se numește „Prima Trâmbiță” . În Apocalipsa, atunci când primul înger sună din trâmbiță, vine grindină și foc amestecat cu sânge, și o treime din pământ, din copaci și din iarba verde este arsă. Aceasta este scena pe care am vrut să o traduc în pictură. În colțul din stânga sus se află un nor de furtună care se mișcă dinamic, aproape violent, spre focul care iese din trâmbița îngerului. Focul nu este doar flacără, este amestecat cu sânge, așa cum spune textul. Îngerul însuși este special. L-am îmbrăcat în haine de in și i-am dat anumite detalii care duc spre Albrecht Dürer , spre greutatea momentului pe care îl anunță. Nu este un înger triumfător, ci unul care poartă pe el greutatea judecății. În treimea centrală a tabloului se ridică munții, iar în partea de jos se află vegetația, iarba și copacii care, după cuvântul Scripturii, ard într-o treime. Se regăsește și grindina, căzând odată cu focul. Ca și în celelalte tablouri din serie, am lăsat loc pentru...

Deși este al doilea tablou din serie, „Scaunul de Domnie și Curtea Cerească” este, de fapt, primul pe care l-am pictat și cel de la care a pornit întreaga serie. Totul a început după un vis pe care l-am avut în 2024. Am văzut scaunul de domnie și curtea cerească, iar printre nori mi s-a arătat, pentru o clipă, chipul lui Dumnezeu. A fost o imagine puternică, pe care am simțit nevoia să o transform într-o schiță – un fel de re-revelație personală a viziunii Sfântului Ioan Teologul. Din acea schiță a crescut apoi întregul ciclu „Un nou început”. În tablou apare Sfântul Ioan Teologul, așezat pe un munte, ținând în mână un pergament pe care este scris: „Și Cel ce ședea semăna la vedere cu piatra de iasp și de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu cu înfățișarea smaraldu - lui.” Am lăsat intenționat liniuta aceea. Am vrut ca „smaraldului” să poată fi citit și ca „smaraldul Lui” – un joc discret, dar important pentru mine. Puțin mai departe se află Sfânta Treime, într-o var...

În 2024 am avut o serie de vise pe care, la vremea aceea, nu am știut exact cum să le înțeleg. Au fost imagini puternice, aproape înălțătoare, care m-au urmărit. Nu după mult timp am simțit că trebuie să le dau o formă reală. Așa a început seria de tablouri pe care am numit-o „Un nou început” . Primul tablou din serie se numește „Fiul Omului” . Este o reinterpretare personală a unor scene din Apocalipsa după Ioan. Nu am vrut să fac o ilustrație clasică, ci să transform acele viziuni în ceva al meu – o întâlnire între ceea ce am simțit în vis și ceea ce pot spune prin pictură. În tradiția iconografică, Sfântul Ioan Teologul primește revelația Apocalipsei pe insula Patmos, pe stâncă, într-un peisaj aspru și izolat. Eu am ales să-l așez într-o barcă , alături de Însuși Fiul Omului. Barca mi s-a părut un simbol mai potrivit pentru ceea ce am trăit în acele vise. Este un loc de trecere, de drum, de încredere. Nu e un loc stabil ca o insulă, ci un spațiu aflat între ape, care se lasă purt...

O icoană de o calitate rară, pictată de un maestru. Am restaurat recent această icoană cu Sfântul Gheorghe omorând balaurul . Spre deosebire de multe icoane populare pe care le-am avut în atelier, aceasta se remarcă printr-o execuție extrem de meticuloasă. Se vede clar că a fost pictată de cineva cu multă răbdare, cu mână sigură și cu o atenție deosebită la detalii. Calul, drapajele, expresia sfântului și chiar balaurul sunt realizate cu o precizie care trădează un meșter adevărat. Icoana are aproximativ 50 de ani și poartă pe spate o ștampilă. Este deci o piesă relativ recentă, dar de o calitate artistică superioară. Proprietarul, un domn de aproximativ 75 de ani, a cumpărat icoana special pentru a i-o dărui soției. Voia să o restaureze și să i-o ofere ca pe un cadou frumos, încărcat de semnificație. LINK VIDEO RESTAURE Aici a apărut și o discuție interesantă. Domnul dorea ca icoana să arate „ca nouă”. I-am explicat, cu răbdare, că în restaurare, mai ales la icoane, există princi...

O icoană de familie, cu rădăcini în Transilvania Am finalizat restaurarea unei icoane populare românești pe pânză reprezentând Maica Domnului cu Pruncul . Piesa a ajuns la mine prin intermediul unei persoane care a moștenit-o de la străbunica sa. Aceasta era, după spusele familiei, o țărană liberă (răzeșă) originară din zona Transilvaniei, din fosta Imperiu Austro-Ungar. Ulterior, familia s-a mutat spre sudul Transilvaniei, iar în perioada instaurării regimului comunist a migrat către județul Argeș. Icoana a fost păstrată cu grijă din generație în generație, fiind o piesă de suflet a familiei. Parcursul restaurării Icoana, realizată în stil naiv popular, prezenta degradări tipice pentru o piesă pe pânză de peste 150 de ani: fragilizare a suportului textil, pierderi locale de strat pictural, murdărie acumulată, oxidare a vernisului și crăpături. LINK VIDEO RESTAURE Am intervenit respectând principiile de conservare-restaurare: Stabilizarea stratului pictural Curățare controlată Conso...

În perioada în care lucram la Catedrala Mântuirii Neamului am avut onoarea să fiu invitat la emisiunea „Icoane ale Împărăției Cerurilor” de la Radio Trinitas, realizată de Luiza Barcan . Am vorbit despre tehnici de mozaic, despre cum am ajuns să lucrez la Catedrală, despre experiențele mele legate de această artă sacră și despre oamenii care m-au susținut și inspirat de-a lungul drumului. Interviul este împărțit în trei părți. Vă invit să le ascultați pe rând. În prima parte am vorbit despre începuturile mele, despre tehnicile de mozaic pe care le folosesc și despre cum am ajuns să lucrez la Catedrala Mântuirii Neamului. Notă: La începutul acestei părți, dintr-o mică neatenție, numele meu a fost rostit greșit – s-a spus „Pârjol Dănuț” în loc de „Borundel Cosmin”. Nu este vorba despre Pârjol Dănuț, ci despre mine, Cosmin Borundel. Browserul tău nu suportă playerul audio. În a doua parte am povestit despre susținerea pe care am primit-o din partea mamei mele, Borundel El...