Expresivități plastice ale artelor textile în spațiul liturgic ortodox: Epigonatul (Bedernița) de la Mănăstirea Putna
Autor: Borundel CosminRestaurator | Pictor | Mozaicar
Universitatea din București
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Iustinian Patriarhul”
Restaurare artă sacră și patrimoniu mobil
Universitatea din București
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Iustinian Patriarhul”
Restaurare artă sacră și patrimoniu mobil
Abstract
Artele textile liturgice reprezintă o componentă esențială a patrimoniului religios ortodox, îmbinând funcția decorativă cu cea simbolică și teologică.
Acest articol analizează epigonatul (bedernița) ca obiect de cult, din perspectiva istorică, compozițională și simbolică, cu referință la exemplarele medievale atribuite secolului al XIV-lea, inclusiv piesa asociată Mănăstirii Putna.
Introducere
În spațiul liturgic ortodox, artele textile nu reprezintă simple obiecte decorative, ci purtătoare de semnificație teologică și simbolică profundă. Broderiile, veșmintele și însemnele arhieresti fac parte dintr-un sistem vizual complex, în care materia este transformată în limbaj sacru.
Epigonatul, cunoscut și sub denumirea de bederniță, este unul dintre cele mai importante însemne arhierești, având atât rol funcțional, cât și simbolic.
Context istoric
Primele dovezi ale broderiilor liturgice românești apar în secolul al XIV-lea, în timpul domniei lui Vlaicu-Vodă, fiind menționate donații către mănăstiri precum Vodița. Aceste piese textile, realizate din materiale prețioase precum mătasea și firul de argint, nu au rezistat integral timpului din cauza degradării materialelor organice.
Printre cele mai vechi exemple păstrate sau atestate iconografic se numără obiecte provenite de la Mănăstirea Tismana, Cozia, Putna și Rădăuți, care evidențiază o continuitate a tradiției broderiei liturgice medievale românești.
Descriere compozițională
Epigonatul are, în general, formă rombică și este conceput ca o piesă simbolică bogat decorată. În exemplarele medievale, precum cel atribuit secolului al XIV-lea de la Mănăstirea Putna, compoziția este structurată central în jurul imaginii lui Iisus tronând, înscris într-o stea cu opt colțuri, simbol al celei de-a Doua Veniri.
Elementele decorative marginale includ vrejuri vegetale, semipalmete și motive geometrice specifice epocii lui Ștefan cel Mare, precum crucea gamată și motivul „losange ouvert”, interpretat simbolic ca legătură între cer și pământ.
Interpretare teologică
Epigonatul, ca însemn arhieresc, are o încărcătură simbolică profundă, fiind asociat cu autoritatea și responsabilitatea episcopală. El reflectă ordinea ierarhică a Bisericii și continuitatea slujirii apostolice.
În literatura patristică și liturgică, veșmintele sunt interpretate ca reprezentări vizibile ale realităților spirituale invizibile, fiecare element având o semnificație tipologică și simbolică.
Epigonatul ca însemn arhieresc
Epigonatul, cunoscut în tradiția veche și sub denumirea de „ancheiron” sau „învelitoare de mână”, este asociat simbolic cu smerenia și responsabilitatea slujirii.
În iconografia ulterioară, epigonatul a fost decorat cu scene biblice majore, precum Învierea (Anastasis), Schimbarea la Față sau Spălarea Picioarelor, consolidând rolul său catehetic și simbolic.
Fisa obiectului
Epigonat / Bederniță / Aer
Muzeul Național de Istorie al României – București
Datare: cca. secolul al XV-lea
Tehnică: broderie
Material: mătase, fir de argint aurit
Funcție: obiect de cult
Nr. inventar: C404
Concluzie
Studiul epigonatului evidențiază complexitatea artei textile liturgice în spațiul ortodox medieval, unde funcția estetică se îmbină inseparabil cu cea simbolică și teologică.
Analiza comparativă a surselor istorice arată că terminologia obiectelor liturgice a suferit variații de interpretare, existând confuzii între denumiri precum „aer” și „epigonat”, în funcție de contextul istoric și regional.
Aceste piese rămân documente vizuale esențiale pentru înțelegerea artei sacre medievale românești și a evoluției limbajului liturgic.
Bibliografie
- Petrescu, Livia Ramona – Grafismul elementelor din broderia de cult din România (sec. XIV–XIX)
- Muzeul Național de Artă al României – Arta din Moldova de la Ștefan cel Mare la Movilești (1999)
- Lazarescu, Anca – „O broderie liturgică din timpul lui Ștefan cel Mare”, Revista Muzeelor, nr. 3/2004
- Marian, Vasile – Expresivități plastice ale artelor textile în spațiul liturgic ortodox, ARS Academica, 2009
- https://www.putna.ro
-
https://ephbalti.mdPortofoliu de articole științifice și cercetare artistică — Borundelicon - Cosmin A. Borundel | Studii, eseuri și cercetări interdisciplinare. Proiect personal.
Comentarii
Trimiteți un comentariu